un articol de Alexandru
Ieri seara in timp ce ascultam In Search of Sunrise 6 mi-am reamintit de marile mele "iubiri" din perioada liceului. Este vorba despre acele relatii la distanta :)) atat de tipice tinerilor gay sau heteroilor mult prea crispati pentru real dates. In cazul hetero people...e cam trista situatia...daca nu chiar bolnavicioasa, insa pentru un baiat gay e o adevarata aventura emotionala. Ore in sir pierdute pe chat, curiozitatea, hormonii, atractia fizica via webcam si alte detalii, toate dau nastere unor relatii clandestine, construite digital.Prima mea relatie de acest gen a avut loc prin 2006, pe cand eram in a 12-a, tanar si fericit (cu prea putine griji legate de bac si admitere). Visam multe: Cluj-faculta-distracite-baieti frumosi :)) de toate. Pe atunci nu aflasem inca de gayromeo.com si navigam avid
pe mirc si canale bizare de pe yahoo messenger. Am cunoscut zeci de indivizi care mai de care ma dispusi sa imi demonstreze cat de mult ma "iubesc", am citit poate prea multe inflorituri si am inghitit prostie la greu dar era palpitant, ba mai mult, am invatat si eu cate ceva despre ce inseamna sa fi gay in Craiova, Timisoara, Bucuresti sau Satu Mare. Evident ca pana nu am aterizat in Cluj nu am avut oportunitatea sa merg la vreunul din pretendenti in vizita dat fiind faptul ca eram tinut in lesa de ai mei.
Despotismul nu a durat mult, minunea s-a intamplat, am intrat la faculta in Cluj, la buget inca (super tare...mai multi bani de buzunar!), am facut rost si de tichetele cu reducere pentru tren si hopa-tzopa am decis sa merg in vizita la unul din prietenii mei virtuali. Tipul era din Targu-Mures asa ca tot trip-ul era mai palpitant pentru ca trebuia sa schimb trenul in Razboieni (asta implica statul o ora in frig, intr-o gara parca rupta din filmele western, unde gaseai bere la 6 lei si pufuleti cu surprize la 2 lei). Asteptam cu nerabdare momenentul in care trebuia sa cobor in Mures, sa cunosc baiatul acela dragut din poze, orasul, autobuzele (mijloacele de transport in comun sunt un fetish de-al meu =)) ) etc. Ca orice chestie mult asteptata au aparut imediat si deziluziile: tipu era dragut insa racit cobza si parea mai mult interesat de mobilul lui decat de ochii mei, am prins un sejur super ploios asa ca nu am apucat sa vad mai nimic din orasul-minune,
pe net nu puteam sa intru...ce mai...plictiseala MAXIMA. Au fost si momente frumoase in cele peste 48 de ore petrecute non-stop cu noul meu iubit. Era inevitabil...in 48 de ore m-am atasat mai mult decat trebuia de el...apoi a urmat...gustul amar al calatorie spre casa, conversatiile platonice in miez de noapte, vesnica intrebare: "Oare cu cine mai umbla in seara asta?"s.a Telefoanele incetul cu incetul isi pierdeau din frecventa, la fel si mesajele pe messenger...pana cand am ajuns sa nu ne mai sunam aproape de loc. Astazi tot ce mai imi aduce aminte de el sunt cateva melodii ascultate in drum spre Mures si linkul lui de hi5.
De multe ori stau si ma intreb daca merita sa te implici intr-o relatie la distanta. Daca merita sa investesti sentimentele, timpul, banii si adrenalina intr-un lucru ancorat in...distanta. Poate unora le este la indemana sa parcurga povestea over and over again pentru a nu se afla de ei in localitatea in care traiesc, pentru ca fug de o relatie care ar cere mai mult de 48 de ore de atentie fata de persoana iubita, pentru ca exista tipi mai draguti in Timisoara decat in Copsa Mica :))
Inca nu am gasit un raspuns la toate aceste intrebari, insa facand o comparatie intre felul meu de a fi si felul in care decurg majoritatea relatiilor la distanta, nu as fi pregatit sa mai infrunt inca o deziluzie de genul celei povestite anterior.
Respect tuturor celor care au reusit sa fie aproape unul de altul chiar daca ii despart multi km distanta. Nu e usor sa te gandesti la cineva si sa stii ca nu e aproape de tine :(
9 comentarii:
imi plac foarte mult ideile tale :)
interesant ca iti place sa scrii si ai rabdare sa iti pui ideile in ordine.
astfel de aventuri si snetimente sunt tipice pentru un tanar gay in perioada de coming out. Si eu am trecut prin asta, e drept un pic mai devreme de a 12a ca-s mai cu motz iar pe vremea mea mesajele directe erau scrijelite pe peretii toaletelor, telefoane mobile nu erau, anunturile se dadeau prin intermediul revistelor porno ah is bineinteles internet nu aparuse inca. Doamne ce vremuri:)
ma regasesc si eu f bine in povestea sau mai bine zis realitatea asta pe care ai relatat o... sunt prea mult prosti pe romaneste spus care habar nu au sa intretina o discutia dapoi daca e vorba de ceva si mai mult... prea multi prosti si prea putini oameni ok.
Si eu am avut parte de doua relatii la distanta, nu prea tin.Timpul si distanta si uneori mai apare neincrederea in celalalt distrug ceea ce e asa de frumos.Prima mea relatie a fost la 120 de km de Cluj a durat dar nu era de perspectiva deoarece nici unul dintre noi nu ne-am fi asumat decizia de a ne muta unul langa altul.La fel ca si tine mergeam la sfarsit de saptamana entuziasmat si fericit pe tren si veneam din nefericire trist si plangand ca timpul e atat de necrutator.Dupa cateva luni bune s-a incheiat ce era frumos.Nu ca m-a inselat sau altceva ci pur si simplu era ceva inevitabil.
si crezi ca nu ai fost marcat de relatiile de pe net? au fost deziluzii pentru ca si tu le-ai lasat sa fie....poate nu ai luptat destul pentru ele...daca au si fost ceva minunat :)
cristy...vorba lui robert...povesti efemere pentru tinerei cu sufletul mai mult sau mai putin deschis :)
thx pentru comentariu;) i appreciate it!
anonim, am fost categoric marcat de aceste relatii, pentru ca de pe net incepe cam totul in comunitatea gay, de la iubiri la chefuri, de la lansari de bloguri la festivaluri.
nu cred ca e doar vina mea ca inefabilul dintre mine si el a disparut...pe langa faptul ca nici el nu s-a fortat ff tare era o chestiune legata de timp...de distanta peste care nu puteam trece.
thx pentru comment ;)
Eu zic ca daca stii cum sa faci si ce sa faci poti tine o relatie la distanta.Povestea e destul de sad dar oricum cam toti avem una poate una mai trista ca alta oricum consider ca pe ceva prin care toti tecem la un moment dat.
Cateodata merita sa investesti timp,bani,sentimente intr-o relatie la distanta.Eu de aproape 2 ani de zile fac naveta 250 de kilometri si prietenul meu la fel.m-am obisnuit.Dar cateodata iti vine sa iti bagi pula in ea viata pentru ca e cruda cu tine si nu ai si tu persoana iubita langa tine si esti nevoit sa il vezi 1 data pe luna in cel mai bun caz.
Daca intr-adevar iubesti pe cineva,nu mai conteaza orele nedormite pe tren si banii aruncati.
In fine.Ai un blog traznet!!! :P
Daca vrei sa mai vb,ma ai la friends pe hi5 :P
Trimiteți un comentariu