clouds on my coffee...

un articol de Chateaubriand

Clouds on my coffee, and tears in my heart... imi aduc aminte de anii cand nu eram decat un copil naiv si prostutz. Nu stiam sa fiu rau, sa jignesc. Simteam doar vointa enorma de a gasi un suflet langa sufletul meu pentru a cunoaste cum e cand doua suflete devin unul singur... pentru scurt timp am si gasit asta si atunci am avut o alta dorinta, aceea de a nu se sfarsi niciodata, era atat de puternic sentimentul acela inexplicabil incat il vroiam pentru totdeauna. Eram naiv si credeam ca este posibil, credeam ca si persoana de langa mine are sentimente la fel de sincere. La cat de frumos a inceput, atat de urat s-a terminat. A rasarit din nou o vointa in sufletul meu, aceea de a merge mai departe si a gasi ceea ce speram si inainte... desi invatasem enorm de multe din ceea ce s-a intamplat in primul caz, naivitatea nu a disparut, speram in continuare si credeam in oameni, stiam ca trebuie sa existe cineva cu o dorinta la fel de puternica precum a mea. Cand am cunoscut persoana, am pus si mai multa speranta decat prima data, dar frica de a nu se termina, de a nu ma insela in alegerea facuta era intensa si era mereu in fata mea. Desi a durat mult, a fost placut, dureros, frumos s-a terminat si a doua experienta. Nu mai stiam ce sa cred. Puneam intrebarea daca gresesc eu undeva, daca sunt nepotrivit pentru asemenea relatii, daca ar trebui sa ma schimb. In timp naivitatea ramanea in urma mea, frica de alegeri nepotrivite crestea si am inceput sa nu mai cred nici macar daca ar trebui, stiu ca poate sunt rece tocmai cu sufletul pe care il astept de atata vreme, dar cu toate astea concluzia neplacuta este ca oamenii fac sa sufere semenii lor fara sa vrea sa inteleaga cu nu merita... de multe ori respingem persoana care poate nu merita, o persoana pretioasa cu aceeasi dorinta in suflet pe care o ai si tu. Cand sunt aruncate spre tine cuvinte care te fac sa suferi, cand esti criticat de catre o persoana care nici nu te cunoaste, poate niciodata nu a avut o conversatie cu tine, poate e mult mai prejos decat esti tu... incerci sa iti creezi o carapace puternica care sa te apere de sagetile arzatoare care vin spre tine,devii mai rece. Eu cred ca am reusit sa am o carapace destul de puternica, chiar daca uneori mai patrunde cate o sageata prin ea incerc sa merg mai departe, asa cum trebuie sa faci si tu. Uneori nu mai trec nici cuvintele placute peste carapace, uneori nu mai observi ca sunt si persoane care au ceva frumos de spus, persoane placute, subiecte de conversatie constructive, persoane care sunt deschise spre ceva care sa-ti linisteasca sufletul.
Sigmund Freud spune ca "fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva, de aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare", e bine sa vedem la fiecare calitatile bune si sa le aplicam si noi in viata de zi cu zi. Fiecare poate sa fie dur sau tandru prin gesturi sau cuvinte, diferenta este ca unii se straduie sa-si foloasca cat mai mult partile bune si sa le lase in urma cele neplacute. Esential este sa ai incredere in faptul ca mereu au fost si vor fi in continuare oameni care au si ceva frumos de transmis si pentru tine. take care my friend...