Edtih Piaf -douleur, larme, réussite (1.)

un articol de Chateaubriand

Cand eram copil si auzeam aceasta voce atat de inconfundabila chiar si pentru un copil, vocea care greu se poate defini prin cuvinte... ma gandeam cum se poate, o voce atat de unica. Acum cand sunt atatea metode sa te documentezi despre viata (chiar si cea din spatele scenei, personala) unei voci cunoscute in orice parte a lumii am aflat foarte multe despre vocea care imi placea atat de mult inca din copilarie; nu stiam nici numele exact, dar mereu o recunosteam...

Nascuta la 19. decembrie 1915, Paris - †10 octombrie 1963, Grasse, cântăreaţă franceză de mare succes consacrând genul "chanson".De aici, şansoneta, echivalentul francez al şlagărului german ori al canţonetei italiane. Numele ei adevărat este Édith Gassion, şi-a luat pseudonimul "Piaf" (în argot-ul parizian = vrabie) cu ocazia debutului în 1935. Primul său succes datează din 1937, când obţine un angajament la teatrul "ABC" din Paris. Édith Piaf a anticipat cu un deceniu sensul de rebeliune şi nelinişte care caracteriza pe artiştii intelectuali de pe "rive gauche".
-informatii obtinute de pe pagina online Wikipedia

Ascult Edith Piaf atunci cand am starea sufleteasca potrivita, necesita o dispozitie speciala muzica, vocea ei. Consider ca prea putini tineri sunt dispusi sa aprecieze timbrul deosebit pe care il biruia, pentru mine inseamna foarte mult sa pot asculta interpretarile unui om precum Edith Piaf. Am scris om si nu cantareata sau mai mult de atat, pentru ca ea nu s-a considerat niciodata un star, a facut ceea ce inca de copil a stiut sa faca, a impresionat oamenii cu vocea deosebita pe care o avea. O voce deosebit de puternica, bine definita, impresionanta, daca esti deschis sa primesti muzica ei cu siguranta te vor trece fiori in repetate randuri.


Iubea sa cante, era o evadare din viata cutremuratoare, era liniste sufleteasca , era putina fericire pentru un suflet zdrobit. Isi dorea mereu sa fie pe scena, sa cante... chiar si atunci cand se stie ca nu mai traieste pentru mult timp, si-a dorit sa mai urce pe scena, din pacate asta nu sa mai intamplat.

Am vizionat filmele despre viata ei, sincer vroiam in repetate randuri sa opresc filmul pentru ca prezinta viata deosebit de cruda si nemiloasa a unui copil nevinovat, purtat de soarta. Multe intamplari neplacute, defapt tragedii dureroase au lovit-o in copilarie, pe parcursul carierei si pana la ultimele zile de viata. Succesul pe care l-a avut pe scenele din Franta, Statele Unite etc. nu a insemnat nimic pentru ea. As complecta eu, a fost doar atasarea sa la o viata de om si mai putina durere, de care a avut pe deplin parte.

Ascultand acum Edith Piaf cred ca as renunta la un an din viata asta ca sa pot sta cinci minute fata in fata cu ea. Cred ca ar fi cele mai puternice sentimente pe care le-as putea trai. Mi-ar place sa o intreb cum a rezistat la atat de multa durere... Vocea ei e plina cu toata durerea care i-a zdrobit sufletul pe parcursul intregii vieti, asta este definitia pe care am gasit-o citind si vizionand filme despre acest miracol care se numeste Edith Piaf.
(Edith Piaf -Non, je ne regrette rien partea 2.)