marți, 20 mai 2008

Visul unei nopti de vara

un articol de Alexandru
M-am decis sa scriu un articol in aceasta dimineata legat de "relatiile imposibile"; acele legaturi pe care din start le vezi sortite esecului din varii motive (prea buni prieteni, nicio atractie fizica fata de posibilul partener, diferente de varsta, parinti, idealuri in viata etc. ) . Am avut un vis tare ciudat in lungul si revigorantul somn de 10 ore, in care sarutam cu pasiune un bun prieten pe care nu l-am mai vazut de ceva vreme. M-am trezit cu o stare de spirit usor agitata din cauza asta, un pic sub presiune.
Daca stau bine sa ma gandesc, pentru mine cele mai dramatice situatii din viata mea personala sunt cele in care am dat de niste tipi pe care ii consideram atractivi si simteam ca ne potrivim, ma mai si bagau in seama - asta insemnand o iesire la un suc, film sau o plimbare - insa eu nu imi gaseam fortele sa le spun: "X ... imi place mult de tine/esti super simpatic/chiar as vrea sa pastram legatura." Cauzele pentru care aveam aceste retineri variau in functie de oameni; unii mi se pareau prea frumosi pentru mine, fata de altii aveam o temere legata de ce va zice "lumea" daca ne va vedea impreuna, insa de cele mai multe ori imi era frica de o noua respingere.
Imi aduc aminte ca am avut odata o relatie de prietenie in liceu foarte stransa cu un baiat (gay) de care imi placea foarte mult. Dezamagitor si frustrant era ca el ori de cate ori avea ocazia imi arunca o pastila de genul : "iubirea intre barbati nu exista" , "eu nu ma voi indragosti niciodata de un tip" . Ceea ce facea Vlad cu replicile acestea, in care aborda un aer usor arogant, era sa construiasca un "zid chinezesc" intre ceea ce simteam eu si poate ceea ce vroia el sa fie intre noi. Ma simteam vinovat pentru ca felul in care aducea in vorba chestiunea aceasta suna a: "Ai grija sa nu te indragostesti de mine. Sunt ca un bolovan!" , parca as fi atentat la integritatea sufletului sau. Era chiar frustrant, pentru ca il vedeam aproape in fiecare zi iar dorinta crestea constant in mine...pana cand a venit ziua in care eu am plecat din orasul natal, el a ramas sa se ocupe de dansuri si alte activitati iar prietenia noastra s-a racit, rezumandu-se la un "ce mai faci?" trimis prin messenger la ore tarzii.
Precum spunea si Carrie: " I couldn't help but wonder...", de multe ori cand ma gandesc la baietii pe care nu i-am avut ca iubiti pornesc de la aceeasi expresie si incerc sa gasesc un raspuns la dilema: "De ce nu ne ies intotdeauna combinatiile cu oamenii pe care ii simtim noi "the right ones"? Sunt sigur ca purtam o parte din vina; poate semnalele pe care le trimitem nu sunt evidente, poate nu suntem atragatori si ar fi cazul sa avem mai mare grija de noi...ar fi infinite variabile...dar deocamdata cam atat. Trebuie sa fug la cafenea sa fac Caramel Macchiato si sa servesc apa plata "cu fitze" Evian spumei societatii clujene ;) !

P.S: Nu am mai postat de mult pe blog si imi cer scuze cu ocazia asta. Nu voi incerca sa ma scot cu alibiuri de genul: am fost ocupat cu jobul, scoala sau prietenul. Pur si simplu nu am avut pornirea de a scrie ceva...orice care ar putea fi interesant pentru cititori. I'm really sorry!

6 comentarii:

Anonim spunea...

Doamne, cat de mult ador articolele tale...atat de sweet !!!
Bye Carrie ...

Anonim spunea...

Frica de respingere... se trece şi peste asta! Mai greu sau mai uşor, acuma depinde de fiecare, evident, dar se poate! Numai că trebuie să accepţi riscul de a fi respins... Fără riscuri... eh, nu prea merge :p

A, şi ce coincidenţă cu Vladul ăla al tău :))

Spor la toate (job, şcoală, prieten şi alea care zici că nu-s scuze :p)!

Anonim spunea...

aveti un blog f f dragutz, mereu il citesc. succes

Anonim spunea...

frumoase randuri. tot blogul e misto. va pup

Anonim spunea...

fplacut articolu si reusit :)
just reality :P

Georges D. spunea...

Ff dragutz articolul, plin de sensibilitate, esti un sweet ce mai...In legatura cu respingerile, alea si alea, chiar este ff neplacut, si mai ales inainte sa ,,agati'' pe un tip mijto, trebuie sa-ti asumi acest risc, sa-ti pui intrebarea..Ba, oare asta ma place sau nuh?ce-o sa fac daca nu??...insa inainte de toate astea trebuie sa te incarci cu mult optimism, chiar daca te va refuza, trebuie sa zici, viata merge inainte, trec si peste asta, viata e frumoasa ce mai...stii deviza mea si a scumpei noastre Elena Carstea...Barbatii sunt niste porci...hehehhe!!Insa sa stii ca daca vom devenii colegi de casa, te voi sustine mereu si vom avea sa-i alegem pe cei mai buni si mai frumosi..hehehe...
In legatura cu sumpul de Vlad, l-am cunoscut si eu , un baiat cu un fizic ff frumos intr-adevar, insa ff mistocar, si nesigur, era atunci pe la inceputuri, poate s-o fii schimbat acum, nu stiu asta...insa nu era de tine...u meriti ceva mai bun.
Te poopic, si mai trec eu pe la tine la cafenea sa mai stam la o ciocolata calda si la o poveste la ...Poops